dan.puricO seara agitata cu multe umbrele. Oameni dardaiti si suflete dornice. Vineri seara, ora 19.00..atunci ne-am intalnit, domnule Puric.

Eram atat de banal imbracata si tot ce purtam pe mine era de prisos cand ai aparut. Dupa atata inteles si atatea neintelesuri, aveam nevoie de liniste. Ma simteam atat de insignifianta, cand plin de eleganta ai aparut pe scena prafuita. Priveai in gol si totusi in eternitate. Trupul ti se misca haotic, atat de ordonat si controlat, cu pasiune si pareai atat de aproape caci iti vedeam sangele pulsand in vene. Esti chiar scund si ai reusit sa impui respect peste o sala plina de oameni. Cu totii respiram doar in panzele tale si acela era singurul sunet descifrabil. Sunetele, jocul de lumini si decorul pareau ca se topesc sub pavaza miscarilor tale.

Citeste tot articolul pe EvenimenT.org