Scurt istoric

Dupa unele ipoteze, istoria cartierului Drumul Taberei incepe cu anul 1821, cand oastea lui Tudor Vladimirescu campeaza pe platoul Cotrocenilor. In imediata vecinatate a viitorului cartier Drumul Taberei. Din martie pana in mai 1821, acesta conduce Tara Romaneasca ca un adevarat domnitor. Pe 27 mai Vladimirescu este asasinat de catre revolutionarii greci grupati in Eterie, iar armata sa s-a imprastiat…
Adevarul insa, este mai putin spectaculos. Pe jumatatea estica a viitorului cartier, dinspre Academia militara, in a doua jumatate a sec. XIX si inceputul sec XX au existat tabere ale armatei romane. In aceste locuri erau tinuti caii cavaleriei, ai artileriei, erau depozite de nutret, gospodarii militare. Ultime vestigii ale acestor gospodarii militare le putem vedea cand trecem pe langa biserica de la Razoare.
Tot la inceputul secolului trecut, pe platoul intins al Cotrocenilor se va construi un aerodrom. O parte din acesta se intindea pe portiunea de inceput a cartierului Drumul Taberei. Aurel Vlaicu, a decolat de aici cu avionul construit de el, la data de 17 iunie 1910. Un singur hangar a rezistat pana in anii ‘70, fiind depozitata mobila. Dar, intr-o noapte, din cauze care imi scapa, a ars pana-n temelii. Ruinele lui le putem obseva si acum printre blocurile de la inceputul cartierului. Intre acestea, locatari ingeniosi si-au amenajat gradini.
Revenind la inceputul secolului trecut, pe langa taberele militare, incet-incet, incep sa apara case taranesti, cu gradini, multa vegetatie, iar actualul Bulevard Drumul Taberei era o biata straduta serpuita, prafuita, de pamant batatorit. Cocosii cantau in voie, iar vitele se intorceau in amurgul zilelor de vara de la pascut. Un peisaj rural, idilic, care in timp, a fost inlocuit de blocuri.
Mutandu-ne mai spre periferia cartierului, ajungem in dreptul statiei “Izvorul Muntelui” (prima de la Moghioros, mergand spre Romancierilor. In aceste locuri era si un depozit militar uitat.
Intorcandu-ne imediat dupa instaurarea puterii comuniste in 1945, vedem cum treptat dispare economia libera si competitiva capitalista. Asistam la transformarea ei in economie socialista supercentralizata. Are loc o dezvoltare fortata a industriei, creandu-se premizele afluxului unui mare numar de oameni in locurile puternic industrializate. Bucurestiul intra in aceasta categorie, construindu-se in perioada anilor ‘50-’70 platforme industriale imense. Pe langa intreprinderile nationalizate in 1948 (Lemaitre devenit Timpuri Noi, Malaxa a devenit 23 August) , au fost infiintate noi intreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera, Turbomecanica). Un rol deosebit in aceasta perioada in economia orasului, l-a avut industria de constructii-montaj, numarul de salariati crescand de la 39.700 in 1950 la peste 97.000 in 1983. Avand in vedere ca pana in 1950, principalele ramuri industriale dezvoltate in Bucuresti, erau industria usoara si alimentara (57.9%), industria chimica (24.1%), in 1982, chimia reprezenta 55 % din totalul structurii industriale. Ritmul mediu anual de crestere al sectorului industrial a fost enorm si a implicat costuri uriase.
Acei salariati care au fost absorbiti in industrie si in ramurile colaterale conexe (cercetare, sanatate etc) trebuiau sa locuiasca undeva. Si astfel a aparut nevoia acelor asa-zise cartiere-dormitoare. Unul dintre acestea este Drumul Taberei.
La sfarsitul anilor ‘50 au inceput constructiile de blocuri, dinspre Cotroceni spre Domnesti. Astfel, in 1983, cand s-au finisat ultimele blocuri, cartierul ajunsese la limita sa maxima in vest data de Strada Oltului si se construisera in jur de 63.000 apartamente.

Granitele cartierului Drumul Taberei

Limita estica si nordica a lui sunt date de calea ferata, care ajunge mai apoi pana in Gara Progresul, in extremitatea sudica a Capitalei.
Ca limita vestica avem Valea Lunga, B-dul Timisoara, Valea Oltului.
Intinderea sudica a cartierului Drumul Taberei este delimitata de strazile: Prelungirea Ghencea, Brasov (pana la Tricodava), 1 Mai (fosta Compozitorilor), Aleea Haiducului si apoi B-dul Drumul Taberei, pana la intersectia cu calea ferata la Razoare.